Presimtim sau simtim ?

Din punct de vedere practic, de fiecare data cand spunem despre cineva ca este “perspicace” sau are “intuitie” ne referim la capacitatea sa de a citi semnalele non-verbale ale altor persoane si de a le compara cu cele verbale. Cu alte cuvinte, cand spunem ca “presimtim” sau “simtim” ca cineva ne-a mintit, de fapt remarcam ca limbajul trupului sau si cuvintele rostite de acel ins nu sunt in concordanta. Este ceea ce oratorii numesc simtul auditoriului sau raportul cu un grup de oameni. De exemplu, daca publicul incepe sa stea cu spatele rezemat de scaun, cu barbia in piept si mainile incrucisate, un orator “perspicace” va simti sau presimti ca spusele sale nu au efectul scontat. El va deveni constient ca trebuie sa abordeze altfel tema daca doreste sa capteze auditoriul. Dimpotriva, cel care este lipsit de aceasta “perspicacitate” va gafa in continuare, mentinandu-se in indiferenta publicului.

Femeile sunt in general mai perspicace decat barbatii, si acest fapt justifica ceea ce de obicei numim “intuitie feminina”. Femeile au abilitatea innascuta de a colectiona si descifra semnalele non-verbale si de a observa cu un ochi atent detaliile marunte. De aceea, putini soti isi pot minti nevestele, fara sa fie descoperiti, in timp ce majoritatea femeilor pot cu usurinta trage pe sfoara barbatii, fara ca acestia sa realizeze ce s-a intamplat.

Aceasta intuitie devine deosebit de evidenta la femeile care au crescut copii. In primii ani, mama realizeaza comunicarea cu copilul mai ales pe cale non-verbala, aceasta este cauza pentru care de cele mai multe ori femeile devin negociatoare mai perspicace decat barbatii.