Fortificatii si lucrari de terasare au fost utilizate pentru aparare inca din epoca de piatra. Castelele adevarate, cum le cunoastem din cartile de istorie, nu au aparut in Europa medievala, mai devreme de secolul IX. Castelele au aparut in Europa Occidentala ca raspuns la raidurile vikingilor si partial ca o manifestare a puterii politice feudale descentralizate. Din secolul IX pana in secolul XV, mii de castele au fost construite in intreaga Europa. Un recensamant din anul 1905 atesta prezenta a peste 10.000 de castele numai pe teritoriul Frantei.
In evul mediu, nobilii locali asigurau legea si ordinea, dar si protectia supusilor impotriva jefuitorilor sau a vikingilor. Castelele au fost construite de nobili pentru a oferi protectie si pentru a oferi o baza sigura din care fortele militare locale puteau actiona. Evident valoarea defensiva a castelelor ascunde faptul ca un castel a fost in primul rand un instrument de ofensiva. Castelul a functionat ca baza pentru militarii de cariera, in special cavaleri, care controlau localitatile si teritoriile rurale din vecinatate. Intr-un moment in care autoritatea centralizata a regilor era slaba din mai multe motive, o retea de castele si fortele militare pe care le suportau, au asigurat o stabilitate politica relativa pe durata evului mediu.
„Ceea ce domina mentalitatea, sensibilitatea si atitudinile oamenilor din Evul mediu este sentimentul nesigurantei lor. Nesiguranta materiala si…