Ceea ce domina mentalitatea, sensibilitatea si atitudinile oamenilor din Evul Mediu

„Ceea ce domina mentalitatea, sensibilitatea si atitudinile oamenilor din Evul mediu este sentimentul nesigurantei lor. Nesiguranta materiala si morala, pentru care, potrivit bisericii, nu exista decat un singur leac: sa te sprijini pe solidaritatea grupului, a comunitatilor din care faci parte ... Astfel, mentalitatile, sensibilitatile, atitudinile sunt mai ales conditionate de nevoia de a-si insela frica.” (J. le Goff).

Aceasta nevoie, dupa parerea autorului citat, a determinat la oamenii medievali sprijinirea pe trecut, pe inaintasi, pe autoritati, cu alte cuvinte. Suprema autoritate era Scriptura si scrierile parintilor  Bisericii. Aceasta autoritate s-a materializat in citate, care erau adunate in carti – antologii de glose,  des consultate si plagiate. Aceste autoritati carmuiau si viata morala a acelor timpuri. In cultura populara, ele corespund proverbelor, care joaca un rol capital. Dreptul si practica feudala se bazeaza pe trecut, pe obiceiuri, pe cutume. La dovezile autoritatii se adauga dovezile minunilor si ordaliile, ”judecatile lui Dumnezeu”.

Oamenii medievali aveau o  mentalitate si sensibilitate simbolice. La greci, simbolul (symbolon)  era un semn de recunoastere prezentat de cele doua jumatati ale unui obiect impartit intre doua persoane. Astfel, evidentiaza le Goff, simbolul este un semn de contract. ”In gandirea medievala, fiecare obiect material era socotit ca o figurare a unui lucru pe un plan mai inalt, care devenea simbolul acelui lucru. Simbolismul insemna o neincetata descoperire de semnificatii, apartinand lumii sacre. Formele mai grosolane ale acestei credinte si practici erau amuletele, filtrele, formulele magice, a caror folosire si comert erau foarte raspandite.” (J. le Goff) Marele rezervor de simboluri era natura: minerale, animale, vegetale, toate erau simboluri. Prin traditie, unele erau privilegiate fata de altele: dintre minerale, pietrele pretioase, dintre vegetale, plantele si florile citate in Biblie, dintre animale , fapturile exotice, legendare si  monstruoase.

„Tendintele fundamentale ale sensibilitatii medievale erau gustul pentru culoare si prestigiul fizicului. Gustul pentru culoare se manifesta in prezenta pietrelor pretioase sau semipretioase slefuite, prinse in legaturile cartilor, in aurarii sclipitoare, in policromia sculpturilor, in picturile de pe zidurile bisericilor si ale locuintelor celor bogati, in magia colorata a vitraliilor. Dincolo de aceasta cautare a culorilor se afla frica de intuneric si cautarea luminii, care insemna mantuire. Lumina insemna siguranta, frumusete si maretie.  Frumos era si ceea ce era bogat. Bogatia nu insemna numai putere economica, ci si gust pentru frumos, pentru operele de arta si materialele rare: aur, argint, bronz, fildes, pietre scumpe. Frumos insemna si bun iar frumusetea fizica era un atribut al sfinteniei. De aici cultul fortei fizice, mai ales pentru membrii aristocratiei militare, la cavaleri, pentru care razboiul este o pasiune.” (J. le Goff)