Metode de datare cronologica

Metoda argon-potasiu40 se bazeaza pe radioactivitatea potasiului care se dezintegreaza, se injumatateste la 53 milioane de ani. Prin aceasta metoda s-a stabilit vechimea lui Homo Habilis de la Oldway.

Metoda fluorului prin care se testeaza vechimea oaselor fosile. Fiintele vii au putin fluor, dar oasele moarte acumuleaza fluor prin apa de infiltratie. Aceasta metoda ajuta si la depistarea unor falsuri arheologice.

Metoda varvelor (varv - sedimentare de loes) se bazeaza pe faptul ca la baza ghetarului se depun sedimente si micro-organisme, astfel rezulta ca pe masura topirii si retragerii ghetarului, acestea se depun pe pamant. Metoda este aplicata in special in zonele nordice, fiind prima data folosita de suedezul de Geer prin care numara varvele si stabileste ca retragera ghetarului din Germania a avut loc intre (18000-14000), din Danemarca (14000-13000) si (13000-8000) are loc retragerea ghetarului din toata zona Marii Baltice, Sudul Suediei, Sudul Finlandei si Norvegia. In anul 6740 i. Hr. se incheie perioada glaciara definitiv, inclusiv in nordul Europei, dar datele nu coincid cu cele obtinute prin metoda C14.

Metoda C14 sau a carbonului radioactiv se bazeaza pe C14 care se formeaza in straturile inalte ale atmosferei si stratosferei din azotul radioactiv, radiat cosmic de radiatii. Lybbi este primul care a studiat aceasta metoda. C14 este utilizat pentru datari datorita perioadei lui de injumatatire, el dispare treptat datorita radiatiilor pe care le emana (5568 ani). Ulterior rezulta ca injumatatirea nu este constanta, ci este intre 5500-6000 ani. Orice organism viu acumuleaza acest izotop C14, dupa ce moare se produce dezintegrarea izotopului. Cu aparate speciale se numara emisiunile radioactive ale subiectului pe gram si minut. Se incearca perfectionarea acestei metode, iar discrepantele datorate receptivitatii organismelor la acest izotop nu este identic, mediul in care a stat descoperirea arheologica (substraturile amorfe nu sunt receptive la radioactivitate, exemplu Calciu, Calcar) si radiatiile solare nu sunt constante. Pentru siguranta trebuie efectuate mai multe analize si excluderea rezultatelor extreme.

Metoda dendro-cronologica se bazeaza pe faptul ca in fiecare an orice specie de copac creste in circumferinta adaugandu-se un cerc de crestere care variaza in raport de climat, in ani ploiosi, calzi (cercurile sunt mai groase), in ani secetosi (cercurile sunt mai subtiri). Seqvoia giganthea traieste circa 3000/3200 ani, in California o specie de pin atinge varsta de 4400/4600 ani. In Europa diagrama dendrocronologica se efectueaza pe specii diferite (stejarul este cea mai longeviva), astfel se pot efectua datari exacte daca se descopera lemn in anumite complexe.

O datare absoluta se poate efectua cu ajutorul pieselor de import deja datate, rezulta relatii directe sau indirecte intre zone.

O alta metoda este analiza spectrala a termoiluminiscentei, este o metoda noua si putin aplicata. Prin aceasta se poate efectua o datare exacta a ceramicii.

Metoda paleo- sau arheomagnetica este aplicabila mai ales ceramicii sau obiectelor din lut ars. Se bazeaza pe faptul ca un obiect incalzit la peste 600 grade Celsius se magnetizeaza iar vectorul care indica aceasta magnetizare corespunde cu vectorul magnetic al Pamantului la data respectiva, prin urmare trebuie cunoscuta variatia exacta a vectorului magnetic. Aceasta metoda a fost elaborata pe baza constructiilor medievale din Franta.