Cum ascundem minciuna ?

In legatura cu minciuna, dificultatea consta in aceea ca actiunile subconstiente ale creierului sunt involuntare si independente de minciunile verbale, asa ca limbajul trupului ne da de gol. Acesta este motivul pentru care cei ce mint rar sunt descoperiti cu usurinta, oricat de convingator ar suna cuvintele lor. In clipa in care incep sa minta, trupul lor emite semnale contradictorii si de aici ni se creeaza senzatia ca ei nu spun adevarul. In timpul emiterii minciunii, creierul difuzeaza subconstient energie nervoasa si aceasta apare sub forma unui gest care contrazice cele spuse de individ. Anumiti oameni, ale caror activitati implica minciuna, ca de pilda politicieni, avocati, actori si crainici TV, si-au perfectionat intr-atat gesturile trupului, incat este dificil de “vazut” minciuna, oamenii cad in plasa si inghit tot ceea ce acestia debiteaza.

Ei isi rafineaza gesturile prin una din urmatoarele doua cai. Prima dintre ele consta din exersarea acelor gesturi care creeaza “senzatia” ca spun adevarul, in timp ce ei mint, dar reusita in acest caz este legata de un antrenament indelungat. A doua cale consta in inlaturarea majoritatii gesturilor, astfel incat, in timp ce mint, sa nu utilizeze nici gesturi pozitive, nici gesturi negative, ceea ce, de asemenea, este foarte greu de realizat.

Daca se iveste ocazia, sa experimentam urmatorul test simplu. Sa spunem intentionat o minciuna unei cunostinte apropiate, in timp ce ea ne priveste cu atentie, din cap pana in picioare, iar noi, printr-un efort constient, ne stapanim toate gesturile corporale. Chiar cand principalele noastre gesturi sunt suprimate in mod voit, numeroase microgesturi scapa. De pilda, contractia muschiului facial, dilatarea si contractia pupilei, transpiratia fruntii, imbujorarea obrajilor, clipitul grabit al pleoapelor si multe alte gesturi marunte care semnalizeaza prefacatoria. Cercetari efectuate prin filmari cu incetinitorul arata ca aceste microgesturi dureaza doar cateva fractiuni de secunda si ele pot fi sesizate in mod constient in decursul discutiilor sau negocierilor numai de anumiti oameni, cum sunt anchetatorii profesionisti, comis-voiajorii si cei pe care ii numim oameni perspicace. Cei mai buni reporteri si agenti comerciali sunt cei care si-au dezvoltat capacitatea subconstienta de a citi microgesturile cu prilejul intalnirilor lor directe.

Este evident ca atunci cand cineva doreste sa minta cu succes trebuie sa-si ascunda trupul sau sa-l faca neobservat. Iata de ce, la interogatoriile de la politie, suspectul este asezat pe un scaun intr-un loc deschis al camerei sau sub o lumina puternica, unde trupul lui poate fi observat in intregime de cel care il ancheteaza. Minciunile suspectului transpar mult mai usor in asemenea imprejurare. Desigur, este mai usor de spus o minciuna daca stam asezati la o masa, unde trupul ne este partial acoperit sau daca vorbim peste un gard sau din dosul unei porti inchise. In concluzie, cea mai buna cale de a minti este prin telefon, unde nu te vede interlocutorul.