Hai! Putem face asta!”

Viziunea reprezinta seva vie care pune orice organizatie in miscare, indiferent de domeniul in care activeaza. Aceasta ofera sens la provocarile si esecurile de zi cu zi care alcatuiesc ritmul vietii a unei organizatii. La baza economiei, in special acolo unde toti suntem luati prin surprindere de evolutie, lucrurile devin foarte tactice. In asemenea conditii, multi incearca sa supravietuiasca. Este foarte probabil ca sistemul care a functionat ieri, nu este necesar ca sa functioneze si astazi. Iar ce functioneaza azi, in mod necesar sa nu functioneze maine. Astfel deciziile devin mult mai pragmatice. Dar acestea dupa un timp, in mod cert vor afecta oamenii. Mai ales daca oamenii nu vor cunoaste de ce eforturile lor conteaza. Daca ei nu pot conecta actiunile lor la o poveste mai mare. Prin urmare, munca lor devine o chestiune de rutina zilnica, de la o zi de salariu la urmatoarea zi de salariu.

In aceste conditii, o conducere cu viziune, poate face toata diferenta. Leadership-ul este mai mult decat o influenta. Acesta este despre reamintirea oamenilor a ceea ce incercam sa construim si de ce conteaza foarte mult acest lucru. Aceasta este despre zugravirea intr-un tablou a unui viitor mai bun si mai optimist. Totul se reduce la a arata modul in care se poate face totul sub indemnul simplu: “Hai! Putem face asta!”

In concluzie, cand vremurile sunt dificile, viziunea este prima victima. Inainte de a putea imbunatatii conditiile, viziunea este primul lucru pe care trebuie sa-l recuperam. O viziune pe care nu o sesizez la nici o guvernare de dupa 1990 incoace, in Romania. Stau si ma gandesc oare cum puteam trece prin criza economica daca aveam in fruntea tarii guverne cu viziune care stiau si puteau sa guverneze nu doar sa administreze un buget minimal si sa puna mai multe taxe pe spinarea populatiei si asa saracite de criza. In plus, pomenile electorale nu tin loc de investitii si nu aduc “plus valoare”, o valoare ce nu se resimte nici in bugetul de stat si nici in buzunarul cetateanului.