Dacii liberi din Muntenia au trait timp de 15 ani sub ocupatie romana, din 102 pana la inceputul domniei lui Hadrian, acest fapt si apropierea de Imperiul Roman, au facut ca in asezarile dacice ce tin de cultura Chilia-Militari, sa se gaseasca mai multe importuri. In cele doua asezari eponime din Olt si Bucuresti s-au gasit importuri de amfore, opaite, fibule, 21 de tezaure, foarte multe monede izolate si statuete de bronz romane. Influentele romane sunt evidente si in tehnica locala a ceramicii Matasaru (Dambovita), Curcani (Ilfov) Socetu (Teleorman) in care s-au descoperit fragmente ceramice cu inscriptii. Exemplul elocvent este farfuria de la Socetu in care olarul a zgariat in pasta “patelam bonam fecit” (am facut o farfurie buna). S-au descoperit si insemne de beneficiarium la Matasaru si Mediesu Aurit.
Sfarsitul secolelor II-III in Muntenia, patrund triburi sarmatice (roxolani), insa o parte din asezarile dacilor continua pana in secolul IV cand vin gotii. Istoria dacilor liberi din Muntenia este semnificativa din doua puncte de vedere: observam cum patrund influentele romane, comertul, prezenta unor prizonieri romani. Se observa ca influenta romana se produce in orice conditii, chiar in zone de conflict. Surprinzator este felul nebulos prin care acestia dispar in secolul IV, probabil unele grupuri patrund in Dacia dupa retragerea aureliana, un aspect semnificativ pentru soarta pe care ar fi avut-o toti geto-dacii daca nu ar fi venit romanii.
Dobrogea era parte a Moesiei Inferior, prezenta romana aici este anterioara cuceririi acestui teritoriu. Crassus in 29/28 i. Hr. guvernatorul Macedoniei patrunde in Dobrogea, interiorul ei a facut parte din regatul clientelar Tracic, regale Rholes devine client al romanilor si isi extinde stapanirea in Dobrogea. Thracia devine provincie romana in 46 i. Hr.
Dobrogea a avut o organizare deosebita (praefectura) praefecti sunt atestati si dupa 46 i. Hr. prin urmare nu a fost anexata o data cu Thracia, dar nici nu se cunoaste cu exactitate cand a fost anexata. Sub Vespasian trupele auxiliare romane s-au asezat mai durabil in Dobrogea, la aceasta concluzie se adauga texte din Suetonius si Iordanes, care relateaza ca in Dobrogea in timpul razboaielor daco-romane, unele orase au suferit distrugeri, inceputul secolului II. Orasele grecesti au avut statute diferite, sub Traian, Tomis era obligat la plata impozitelor (civitas scipendiariae), sub Hadrian, Tomis devine oras liber. Histria sub Traian, avem un document interesant si rar, o inscriptie pe piatra hoteresia (hotarnicia), prin care guvernatorul Moesiei Superior, Liberius Maximus, stabileste limitele teritoriului histrian la 25 octombrie 100. La Callatis se stabilesc limitele teritoriului orasului.
In teritoriul dobrogean, orasele apar numai sub romani, dupa stabilirea Legiunii V Macedonica la Troesmis au aparut canabele in paralel cu vechea civitas indigena, iar dupa plecarea legiunii aici se dezvolta un oras. La Tropaeum Traiani, orasul a fost fondat de Traian. In 170 costobocii ataca Dobrogea, raman urme arheologice la Tropaeum, Noviodunum, Dinogetia si Capidava care sunt atacate si ulterior refacute. Probabil orasele de pe litoral au fost atacate si de bastarni. Dupa Marcus Aurelius se refac incintele oraselor grecesti, se reconstruiesc fortificatiile de la Noviodunum, Dinogetia, Capidava, au fost restaurate castrele de la Arrubium (Macin) Carsium (Harsova) si Axiopolis (Cernavoda). Troesmis, Tropaeum, Noviodunum devin municipii, cele trei orase romane din Dobrogea.
Istoria Augusta mentioneaza pentru secolul IV un razboi scitic in timpul lui Maximus si Balbinus, acest razboi scitic continua sub Gordian si Filip Arabul. In 251 Decius moare in lupta cu gotii condusi de Cniva, situatia Dobrogei in timpul lui Valerian si Galienus, perioada de instabilitate datorita gotilor care atacau de pe mare. Histria a fost complet distrusa de goti si viata revine aici abia la sfarsitul secolului III. Sunt atestate distrugeri si la Noviodunum, Capidava si Tropaeum. Claudius II ii invinge pe goti in 269 la Naisus.
„Ceea ce domina mentalitatea, sensibilitatea si atitudinile oamenilor din Evul mediu este sentimentul nesigurantei lor. Nesiguranta materiala si…