Evolutia provinciei Dacia sub ocupatie romana

Secolul II d. Hr. reprezinta un moment de maxima deschidere spre universalitate, o perioada in care au loc mari mutatii etnice si lingvistice. Realizarile civilizatiei romane in Dacia se situeaza la limitele unei civilizatii provinciale, nu ne putem compara cu marile centre din imperiu “es modus in rebus” (exista o masura in lucruri). Unitatea lumii mediteraneene incepe a se crea din secolul III i. Hr. prin elenism, din acel moment exista o singura civilizatie cu un dublu facies grec si latin. Astfel, in secolul II d. Hr. se refacea aceasta unitate culturala, o lume unificata, o “uniformizare apasatoare”, insa particularitatile culturale nu modifica tonul general de uniformizare. Treptat, in secolele II-III, Senatul si Imparatul lucreaza la creearea unei lumi uniforme, iar in secolele III-IV se creeaza imaginea de lume unica (Aelius Aristide spune ca “romanus” nu mai este locuitorul unui oras ci un soi de rasa colectiva). In anul 209 d. Hr. la Tertulian apare pentru prima data numele de “romanitas” (romanitate). In secolul V, Rutilius Nemetianus scria “aducand lauda Romei, tu ai adus o singura patrie unor lumi diferite ...”.

Asa cum Dacia a intrat in Imperiul Roman, in primul rand in folosul acestui stat, asa s-a petrecut si parasirea Daciei, ea fiind sacrificata pentru aceleasi ratiuni, salvarea imperiului. Prin tratatul din 102 o serie de teritorii erau trecute sub stapanirea romanilor: sudul Moldovei, Muntenia, estul Olteniei si sud-estul Transilvaniei. Toate aceste teritorii erau integrate Moesiei Inferior. Papirusul Hunt datat 105-106 (este un ordin de zi al armatei unde se mentioneaza locul de stationare al uneor parti din trupele romane) atesta faptul ca parti din Cohors Prima Hispanorum Veterana, se aflau la Piroboridava in garnizoana, o alta parte la Buridava (o dovada a faptului ca aceste teritorii erau ocupate de romani inaintea celui de al doilea razboi dacic).

Pasajul din Cassius Dio (…) trebuie inteles ca din anul 102, romanii lasa armata in capitala Daciei pentru supravegherea miscarilor locuitorilor. Este posibil sa credem ca si Banatul, vestul Olteniei, sudul Transilvaniei si Tara Hategului au fost ocupate de armata romana. Dupa unii, aceste teritorii au fost incorporate Moesiei Superior sau au avut un statut special: district militar sau provincie in curs de formare.

In fruntea trupelor de ocupatie era Longinus. El avea in subordine o armata consulara cu cel putin doua legiuni si nu putea fi subordonat unui alt “vir consularis”. Longinus poate fi considerat un prim organizator al acestor teritorii. Cassius Dio mentioneaza ca pentru eliberarea lui Longinus se cere eliberarea teritoriilor ocupate de romani pana la Istru. In anul 106 provincia era deja constituita, drept dovada, dispar fortificatiile din Moldova si de pe Tisa superioara, nimeni nu mai avea fortificatii, nici macar dacii liberi. In concluzie, se considera ca in vara anului 106 razboiul era incheiat. O diploma militare de la Porolissum, mentioneaza data de 11 august  106 drept lasarea la vatra a unor militari, chiar mai repede decat stagiul prevazut, pentru vitejia lor. Diploma a fost emisa in anul 110, in timp ce guvernator al provinciei Dacia era Decimus Terentius Scaurianus, dar se referea la un eveniment petrecut mai demult. Intr-o alta diploma militara descoperita in Serbia, datata octombrie 109, se vorbeste despre lasarea la vatra a unor soldati in vreme ce guvernator al Daciei era Iulius Sabinus, rezulta ca acesta a fost primul guvernator al Daciei. Un alt document, o inscriptie descoperita la Ostia din 106 mentioneaza ca la Roma, capul lui Decebal a fost expus pe scarile inchisorii.

Imparatul Marcus Ulpius Traianus a ramas in Dacia atata timp cat a necesitat organizarea provinciei, pentru a da o “lex provinciae” care nu s-a pastrat, pentru ca Dacia devine provincie imperiala si nu una senatoriala. Prin urmare in fruntea provinciei Dacia se afla un imputernicit al imparatului, un “legatus augusti propraetore” (guvernator de provincie, trimis al imparatului). Acest “legatus augusti propraetore” trebuia sa fie de rang inalt, sa faca parte din corpul senatorial si sa fi fost consul la Roma. Doar un fost consul avea dreptul de a comanda o armata formata din doua legiuni, ori in provincia Dacia se gaseau cel putin doua legiuni (Legio XIII Gemina la Apulum, Legio IV Flavia Felix se gasea probabil unde mai tarziu se va ridica orasul roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa si probabil Legio I Adiutrix). Legatul Daciei avea puteri politice, administrative, militare, judecatoresti si avea dreptul de a pronunta pedeapsa capitala. Subordonat direct al guvernatorului era un functionar pentru probleme financiare, un “procurator augusti”. Acesta era inferior in titluri si venituri, nu facea parte din ordinul senatorial ci din ordinul ecvestru.

Provincia intemeiata de Imparatul Traian se numea Dacia si cuprindea Transilvania (fara sud-est), vestul Olteniei si Banatul. Un cap de pod roman a fost pastrat la Barbosi in Moldova, iar in Muntenia o prezenta militara romana este demonstrata de fortificatiile descoperite la Drajna de Sus. Trupele din aceste castre fac parte din armata Moesiei si sunt parti din legiunile: Legio I Italica (campata la Navae), Legio V Macedonica (campata la Troesmis) si Legio XI Claudia (campata la Durostorum). Castrele romane din sud-estul Transilvaniei de la Bretcu si Hovis au particularitati de constructie care le apropie de castrul de la Drajna de Sus, dovada apartenentei coltului de sud-est al Transilvaniei la Moesia. Teritoriul Munteniei a fost lipsit de asezari importante infiintate de romani. La Orlovka avem un mic castru, in sudul Basarabiei pana la gurile Nistrului (Tyras) sunt atestate detasamente din legiunile Moesiei Inferior si trupe auxiliare.

Capitala Daciei lui Traian era la Ulpia Traiana sau Apullum. Imparatul Traian moare la 11 august 117, fiind urmat de Hadrian. La inceputul domniei lui Hadrian, in diverse puncte din imperiu izbucnesc rascoale, au loc atacuri barbare din exterior. Provincia Dacia este atacata de barbari, in special de catre grupurile Sarmatice (Roxolani si Iazygi), situatie care-l determina pe Hadrian sa vina la Dunare (nu exista dovezi ca ar fi venit si in Dacia). Situatia din zona i se pare grava, astfel ajunge la ideea de a parasi Dacia. Apuca chiar sa distruga o parte din podul de la Drobeta. Hadrian este sfatuit sa nu aplice o asemenea masura pentru ca prea multi cetateni romani ar ramane prada barbarilor. In final, Dacia nu este abandonata, ci doar Muntenia, poate si zone din sudul Moldovei (fara Barbosi). Cand soseste la Dunare, Hadrian poarta tratative cu roxolanii nemultumiti ca nu mai primeau subsidii, ii pacifica cu noi subsidii, este posibil ca acestia sa fii cerut Muntenia dar nu este mentionat acest fapt in izvoare. Pe iazygi ii infrange.

Hadrian numeste un general pe Quintus Marcius Turbos in fruntea Daciei si Moesiei Inferior, un act iesit din comun, deoarece acesta facea parte din ordinul ecvestru. Acesta este numit pentru calitatile sale militare si datorita victoriilor impotriva iazygilor ce se gaseau intre cele doua provincii. Cu aceasta ocazie Quintus Marcius Turbos reorganizeaza provincia Dacia.